Bine ai venit pe expose.ro - sursa ta de știri de ultimă oră, articole, opinii și analize
 

Pe ultima sută de metri, România a contestat o decizie prin care s-ar fi pierdut 80 milioane de euro

„Cu privire la informaţiile vehiculate în presă, referitoare la cauza T-530/18, Agentul Guvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene face următoarele precizări: Sub aspect juridic, Agentul Guvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene consideră că cererea introductivă a respectat normele de drept procesual ale UE, în contextul în care Decizia 2018/873 a fost notificată României la data de 14.06.2018 şi publicată în JOUE la data de 15.06.2018, iar textul notificat era incomplet, aspect recunoscut chiar de Tribunalul UE la punctele 50, 53 si 55 din Ordonanţa de respingere din data de 30 aprilie 2019”, au transmis reprezentanţii MAE, într-un comunicat de presă remis, miercuri, MEDIAFAX.

Ministerul precizează că la termenul de două luni pe care România îl avea la dispoziţie pentru cererea anulării Deciziei Comisiei Europene din 15 iunie 2018 în cazul ţării noastre se mai adaugă 14 zile, potrivit Regulamentului de proceduăr al Tribunalului UE, plus încă 10 zile, din considerente de distanţă.

„În acest sens apreciem că, odată cu publicarea, a fost exclusă teza din Tratat referitoare la notificarea actului, astfel încât termenul de 2 luni pentru introducerea acţiunii în anulare, care face obiectul cauzei T-530/18, a început să curgă de la data publicării Deciziei 2018/873 în JOUE (15.06.2018), la care se adaugă cele 14 zile prevăzute de articolul 59 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Termenului astfel calculat i se adaugă 10 zile – termen invariabil pentru considerente de distanţă, prevăzut de articolul 60 din acelasi Regulament”, arată sursa citată.

Prin urmare, susţine MAE, analiza realizată la nivelul Agentului Guvernamental pentru Curtea de Justiţie UE indică faptul că introducerea acţiunii în anulare formulată pe 7 septembrie 2018 de România a fost făcută cu respectarea termenelor.

„În concluzie, din analiza efectuată la nivelul Agentului Guvernamental pentru CJUE rezultă că acţiunea în anulare formulată de România la data de 07.09.2018 a fost introdusă cu respectarea termenelor. Acest aspect urmează a fi supus atentiei CJUE prin recursul ce va fi formulat în cauză. Potrivit art. 56 din statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, deciziile Tribunalului sunt susceptibile de recurs la CJUE, termenul pentru exercitarea căii de atac fiind de 2 luni de la notificarea lor, iar autorităţile române urmează să uziteze de acest drept, dat fiind faptul că, în cauză, Tribunalul UE nici nu a organizat o dezbatere orală a cauzei”, conchide sursa menţionată.

Comisia Europeană a decis pe 13 iunie 2018 să aplice nişte corecţii financiare României, din cauza unor nereguli legate de fondurile europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală, din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). România a introdus o acţiune de anulare a deciziei CE de aplicare a unei corecţii financiare de aproximativ 80 milioane euro aplicată ţării noastre.

Potrivit informaţiilor apărute în presă Tribunalul UE a respins solicitarea făcută de România, motivând că MAE nu s-a încadrat în termenul depunerii contestaţiei.

Acţiunea pentru anularea hotărârii CE în cazul României a fost depusă pe 7 septembrie 2018, printre cei implicaţi în demers fiind şi Costin-Radu Canţăr, subsecretar de stat în cadrul MAE, numit pe 16 mai 2018 în funcţia de Agent guvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii de Justiţie a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb.

Potrivit Cauzei T-530/18 publicată pe Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, România a solicitat Tribunalului următoarele: „anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) nr. 2018/873 din 13 iunie 2018 de excludere de la finanţarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) şi a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR): a) în ceea ce priveşte submăsura 1a integral (suma de 13 184 846,61 € aferentă anilor 2015 şi 2016); b) în ceea ce priveşte submăsurile 3a, 5a, 3b, 4b integral (suma de 45 532 000,96 € aferentă anilor 2014, 2015 şi 2016) şi în subsidiar, parţial pentru perioada anterioară datei de 19 septembrie 2015 (suma de 21 315 857,50 €); obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată”.

În total este vorba despre suma de 80.032.703 euro pentru fonduri europene în cazul României, pentru perioada 2014-2016.

În cererea de anulare, partea română susţine că primul motiv întemeiat pe exercitarea necorespunzătoare a competenţei Comisiei Europene de a exclude sume de la finanţarea de către Uniunea Europeană, precizând că CE a încălcat Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune.

„Prin aplicarea corecţiilor stabilite prin Decizia 2018/873, Comisia şi-a exercitat competenţa de o manieră necorespunzătoare, cu încălcarea prevederilor articolului 52 din Regulamentul 1306/2013, precum şi cu încălcarea principiilor protecţiei aşteptărilor legitime şi securităţii juridice. Decizia atacată încalcă articolul 52 din Regulamentul 1306/2013 întrucât instituţia UE, în urma discuţiilor purtate cu autorităţile române, a aprobat, prin decizie, revizuirea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR), exprimându-şi consimţământul cu privire la măsurile incluse în PNDR, inclusiv cu privire la metodologiile aferente plăţilor privind submăsurile 1a, 3a, 5a, 3b şi 4b din cadrul măsurii 215 – Plăţi în favoarea bunăstării animalelor. Decizia de aprobare a revizuirii PNDR este un angajament juridic şi conduce la realizarea plăţilor din bugetul UE, se arată în contestaţia depusă de România la Tribunalul UE.

De asemenea, sursa citată precizează că „autorităţile române au efectuat plăţi conform aprobării Comisiei. În acest context, decizia de aplicare a corecţiilor este nelegală”.

Al doilea motiv invocat de partea română este întemeiat pe încălcarea obligaţiei de motivare prevăzute de articolul 296, al doilea paragraf, din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

„România consideră că instituţia UE a încălcat obligaţia sa de motivare prevăzută de articolul 296, al doilea paragraf, din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, întrucât, în cazul submăsurii 1a, Comisia nu a argumentat suficient şi adecvat: poziţia sa oscilantă în ceea ce priveşte neregulile constatate şi tipul corecţiei aplicate; respingerea argumentelor şi explicaţiilor furnizate de autorităţile române în ceea ce priveşte presupusa supracompensare; de ce a ales să aplice o rată forfetară pentru neregulile constatate, iar nu una calculată”, conform sursei menţionate.

Sursa: mediafax.ro

Share Post
Written by
No comments

Sorry, the comment form is closed at this time.