Bine ai venit pe expose.ro - sursa ta de știri de ultimă oră, articole, opinii și analize
 

Ion Petic, CEO Piaxo: IT-ul e lapte dacă găsești tărâmul făgăduinței. Și miere dacă găsești stupul potrivit.

Controlul, partenerul și legea puzzle ar trebui să guverneze sectorul IT în următoarea perioadă. Piesa potrivită o găsești doar atunci când ai viziunea punctului final. În joc elementul surpriză poate să fie chiar și parteneriatul, considerat poate o soluție de avarie care însă poate aduce succesul.

(Ion Petic într-un Rimac Concept 2 la Geneva International Motor Show 2019, Elveția)

Cine este Ion Petic?  

Sunt vânzător, antreprenor, sunt pasionat de  mașini și tehnologie, dar iubesc oamenii în toată complexitatea lor. Sunt autodidact de la o vârstă fragedă , fapt care m-a întărit și m-a făcut omul de azi. Absorb informații de la toți oamenii extraordinari pe care am avut și am ocazia să îi cunosc datorită volubilitățîi mele, dar și job-ului. Duminică nu sunt vânzător, sunt fan Formulă 1.

Absolut toți cei care ajung să vorbească despre carieră încep cu amintirile legate de primul job. E temelia a ceea ce urmează sau totul se limitează la experiențe?

La emoție mai degrabă mă raportez atunci când vine vorba de primul job. Și cred că în mare parte cu toții își aduc aminte de momente intens trăite atunci, detalii care țin mai degrabă de dorința de a avea un scop în sine, de a demonstra și de a împărtăși. Mai apoi, după ani întregi de relaționări și modelări poți să le numești pe toate experiențe…

Mi-am negociat primul salar al naibii de rău, tremurând și grăbit să semnez în partea de jos a paginii… cu gândul că în felul acesta nu mor de foame, mâine. Aveam 20 de ani, proaspăt absolvent de Inginerie Electrică iar CV-ul meu fusese deja refuzat de companii mari din Cluj. De fapt eu n-am negociat nimic în acel birou. Am acceptat exact cât mi s-a oferit. Cei care mi-au întins contractul știau însă foarte bine cât aur ascunde coroana mea. Eu eram singurul care nu aveam idee, pentru că eram prea tânăr să cântăresc, așa cum din păcate sunt și majoritatea tinerilor cărora valul le impune frenetic ideea că dacă n-ai un job nu exiști și da, mori de foame! Nu atunci a fost prima lecție. I-am înțeles mesajul în momentul în care, peste ani, șeful de atunci mi-a povestit la un pahar, râzând… „Ba! Rupeai tot pentru că erai deștept dar câștigai cel mai puțin din echipa pentru că tu te-ai vândut prost de la început!’’.

Când am intrat prima dată în birourile celor de la EnergoBit nu știam cum să deschid un fișier Excel însă Tudor Socea, un tip cu MBA și cu o minte sclipitoare, avea încredere în abilitățile mele și mi-a pus în brațe proiecte de sute de mii de euro. Știi senzația aceea în care ți se da o vâslă, o bucată de scândură și în față ai… marea?  Ce-a fost greu cu adevărat? Să înțeleg că după ce îmi confecționez în larg și o vestă de salvare pot să am în final și un iaht.

În ’92 mama ne-a luat pe mine și pe sora mea în brațe, ne-a trecut  granița din Republica Moldova și ne-am stabilit la Mediaș. Aveam 2 ani. În scurt timp mama deschidea prima „piața de ruși” din zonă, unde se vindeau produse chinezești. A fost rampă de lansare, au apărut și primele câștiguri, deveneam stabil financiar și viitorul părea promițător. Mai apoi mama a devenit și proprietara unui restaurant cu eleșteu la marginea orașului. Nu duceam lipsă de nimic. Eram bine, mult prea bine. 

Copilăria mea de fapt e imaginea ei aplecată peste chitanțe cu o mâna la frunte și cu alta lovind în tastele unui calculator mic și uzat, mereu adunând și împărțind. Asta a fost prima lecție când ai de unde să scazi ai și șansa să-ți dea cu plus.
După 10 ani, afacerile s-au prăbușit iar mama a plecat în Bruxelles că să reușească să ne ofere sprijin financiar în continuare pentru universități. Eu și sora mea visam de mici să terminăm o facultate pentru că așa ni se spunea mereu că ne pregătim să fim oameni mari. Singur și obligat să preiau controlul de bărbat în casă am început să învârt lumea. Mică, dar aveam un scop să fac bani. Am vândut calculatoare pe care mama mi le trimitea ca să învăț, mi-am vândut la supra-preț biciclete, gadgeturi tot ce se putea. Economiseam și mai apoi învesteam în alte lucruri. Sora mea a ales să studieze medicină la Cluj așa că eu am rămas cu ea, în țară.

La 17 ani un marocan foarte bogat, căruia îi îngrijeam grădina în vacanțe, în Belgia, pentru a-mi face bani de buzunar, m-a învățat că nu trebuie să ai nepărat cuțitul potrivit că să tai pâinea. Că să hrănești mai multe guri poți să o rupi. Important e să îi aduni la masă pe cei care, mâine, o pot face și mai îmbelșugata. Marocanul avea 7 frați și rând pe rând le-a deschis fraților lui câte un mic business. În scurt timp, fiecare punea pe masă puțin câte puțin. Găsește-ți așadar masa potrivită la care să te așezi pentru că în final să poți să deschizi șampania. 

Se întâmpla în 2013 când la primul job învățam să administrez bugete de milioane de euro în eficiență energetică, cu instalații de cogenerare și iluminat cu LED. În 2015 ocupam deja poziția de Business Development Manager în cadrul unei noi divizii industriale ale grupului EnergoBit, condusă de Mihaela Coroiu, unde acționam pentru proiectele energetice și de HVAC în clădiri de birouri și industriale. Semnam și primele contracte de milioane de euro. Aveam 25 de ani.

După 8 ani în business development era momentul să renunți visul corporației și să îți începi propriul business?

Da. Nu a fost confortabil, dar simțeam că trebuie să fac următorul pas. Lucrurile astea le simți sau nu. Câteodată e mai riscant să rămâi, decât să pleci. Și mai cred că, să ai curaj nu înseamnă să nu ai temeri, ci să găsești forța de a le depăși.

Eu i-am făcut mamei o promisiune când aveam 18 ani: că îi cumpăr o decapotabilă roșie. Gândul acesta m-a motivat în multe situații.

IT-ul e lapte dacă găsești tărâmul făgăduinței. Și miere dacă găsești stupul potrivit. Mirosul banilor îl simt cel mai bine străinii care vin în Cluj, asta spun toți. Și da, poți să-l simți și tu dacă înveți o regulă de aur: nu-ți scoate toate cărțile pe masă. Abia după ce stăpâneșți jocul, joacă-ti AS-ul din mânecă .

Am aruncat zarul. Închideam pentru ultima dată ușa biroului de la primul job. Aveam 26 de ani și IT-ul mi se părea provocarea supremă. Îmi folosea bagajul din trecut, experiențele, eșecurile. Da, fără bagaje schimbările sunt dificil de dus. Și de aceea fiecare job, indiferent de natură lui are o piesă care te ajută să treci mai departe pe poduri înalte.
Altran Group era cea mai mare companie de consultanță în inginerie și R&D, se instalase în România recent, iar eu am devenit director comercial și membru de bord, cu responsabilități de bugete. Deși Altran România făcea parte dintr-un grup puternic, compania avea nevoie să crească și să se consolideze  pentru a ieși în piață. Am început de la zero, m-am ocupat de strategii, prezentări, promovări, situații de criză, înrolare de clienți noi și extinderi de contracte globale în România cu corporații mari, precum Continental, Bosch, Renault, Ericsson, Nokia, UniCredit, etc.

Oamenii pe care îi frecventezi sunt uși și ferestre. Atât și nimic mai mult. Indiferent de domeniul unde activezi. Unele se deschid fără să știi, altele se închid când te aștepți mai puțin. În final însă contează temelia pe care au fost ridicate. Și da, e  important și modelul. 

Unul dintre ele pentru mine a fost Franco Baraghini, fostul CEO Altran România și actual Director global al diviziei de automotive al grupului. Cum focusul companiei era industria de automotive, iar mașinile au fost mereu pasiunea mea, Franco, printr-un training în Italia, m-a ajutat să înțeleg complexitatea unei mașini, de la proiectarea ei, la dezvoltarea software sau hardware până la producția automobilelor. Pasiunea pentru mașini și experiența din industria energetică au contribuit la o combinație ideală între pasiune și job care m-a propulsat. Și mi-am dorit mai mult… După 3 ani, Altran România era în creștere, iar echipa a crescut de la 36 de angajați, la peste 150. Era momentul să plec. Simțeam că e momentul meu…

(Altran Concept Car in Torino, Italia)

Schimbările sunt grele pentru majoritatea dintre noi. Cum ai decis sa lași totul in urma?

La știri urlau subiectele cu anii sabatici. Free your mind, open your eyes… găsește-ți liniștea și întoarce-te schimbat. O plimbare de câteva ore și o cină târzie cu Mate Rimac, Elon Musk al Europei, mi-a schimbat perspectiva.  Îmi spunea că business-ul lui a început într-un garaj la vârsta de 18 ani, într-o țară fără industrie automotive, iar acum la 30 de ani are o echipă de peste 500 de oameni. Și va părea uluitor, însă mi-a mărturisit că mai are mult de muncă până scapă de stresul zilei de salariu’.

Pană la urmă totul se reduce la viteză, dar înainte de toate trebuie să ai pedala potrivită.
Nu știu dacă am avut pedala potrivită însă ușa de la garaj am deschis-o și eu și am ridicat și bannerul – Piaxo.

Admit că suntem pe o piață unde găsești greu forța de muncă, dar am convingerea că parteneriatele, inclusiv cu cei care iți sunt concurenți, sunt viitorul. 
Asta a miza mea, cu Piaxo. Parteneriatul strategic.

Renunțasem așadar la primul job cu gândul obsesiv la marocanul care mi-a servit pe pâine cel mai transparent unt: gândește pentru tine mai întâi că să poți schimbă și mintea celorlalți. Am căutat luni în șir prin Elveția, Belgia și Portugalia coduri. Ce sunt, ce pot, cine sunt, ce vreau și unde trebuie să ajung. Învățasem de la EnergoBit, Altran, în speță de la  oamenii pe care i-am cunoscut în comunicațiile de business, ce înseamnă întreg  procesul de vânzări, Project management, contracte, cum să finanțezi un proiect, bugete, recuperarea investiției, profit și pierdere (P&L), cât și ce trebuie să faci ca să meriți un anumit venit.

Fă IT in orice industrie. Pentru ca se poate. Si mereu va fi nevoie de IT.

Acesta e viitorul, si viitorul începe acum. Filmele si desenele din anii 90 cu roboti si mașini autonome sunt astăzi subiecte de știri. Capacitatea tehnologiei din ziua de azi este imensa, e ca si cum Big Bang-ul a avut loc si încă ne extindem. Acolo suntem.

Consider ca e la nivel global, e la fel de indispensabil acum așa cum e banala pâine. Chiar daca schimbi rețete, aduci ingrediente din alte țări, o consumi din instinct. Si toată lumea câștigă, de la fermieri pana la procesatori, firme de transport, fabrici de ambalare, vânzători…

Ce este Piaxo? De ce Outsourcing si industrial automation systems? 

Piaxo este acum o companie de experți în inginerie, care își susține clienții atât din România cât și din Occident, oferind servicii de la proiectare la dezvoltare (R&D), până la industrializare. Avem o infrastructură incredibil de bine pusă la punct pentru livrarea serviciilor și produselor, cu cele 2 divizii mari și vaste.

  1. Divizia de Servicii Outsourcing în R&D, care oferă suport în Software Development (Embedded, E-Commerce, Mobile), Hardware Development și audituri de Cyber Security. 
  2. Divizia Industry 4.0, unde suntem un integrator complex, cu o mică fabrică de producție la Satu Mare, oferind servicii de proiectare mecanică, execuție și instalare de mașini dedicate pentru zona industrială. Prin această divizie ajutăm fabricile și hub-urile logistice să devină smart, oferindu-le linii industriale robotizate și complet automatizate.

Expertiza noastră, cea mai mare vine din zona de Automotive, o industrie în continuă schimbare, dar avem referințe importante atât din zona medicală, cât și electrocasnice.  

Asemenea ca orice companie respectabilă din industria IT care își dorește să aibă propriul produs, ne dorim și noi, dar până atunci, acumulăm mai multă experiență și bani pentru investiții, oferind servicii de calitate, livrate de echipe cu peste 10 ani de experiență în domeniul
lor. Ca în orice industrie, în IT este nevoie de un nivel ridicat de senioritate pentru a începe proiecte în R&D și ca să le duci la bun sfârșit, dar pentru a inova, ai nevoie de minți sclipitoare, ceea ce are Piaxo.

Ce aduceți nou în zona de IT?

Noutatea este că principiul după care funcționam e simplu: Promovăm parteneriate! Inclusiv propuneri de înființare de companii noi la nivel global, parteneriate pentru viitori antreprenori care au o idee sau oportunități de afaceri și care necesită infrastructura noastră că să se să materializeze. 

Oferim această posibilitate din două motive: unul este legat de indisponibilitatea forței de muncă pe piața de IT, dar existența unor companii mici și medii, care au deja un nucleu de oameni care lucrează bine împreuna, iar printr-un parteneriat bun, poți să ai mai mult succes livrând cu ei, decât să angajezi o echipă de la zero, când apare un proiect mai mare. 

Al doilea motiv este că știu de câte ori am avut eu o idee, cred că bună, dar nu am avut infrastructura necesară să o materializez. Pe principiul „dacă ai bani, faci bani, dacă nu, nu”, iar acest principiu trebuie să schimbe. O să se schimbe. 

De ce există o atât de mare migrație în acest domeniu? E competitivitatea un criteriu?

Să fii competitiv pană la urmă e cheia oricărui business. Oamenii în schimb sunt cei care produc competitivitatea, nu roboții, nu calculatoarele, nu softurile. Ideile lor. Și da, e o competiție să găsești oamenii potriviți. Nu vei înțelege niciodată cu adevărat cum se fabrică un pantof dacă nu-ți găsești măcar câteva clipe să stai de vorba cu pantofarul… E posibil să iți spună că tocul e mai confortabil dacă îl faci mai mic sau calapodul e mai comod dacă schimbi ceva, aspecte pe care poate designerul le-a omis iar clientul s-a impus. Și da, pantofarul iți dă în final produsul care poate să exceleze pentru că iți oferă totul… sau rămâne pe raft, nevândut, pentru că  tu mizai pe aspect…

Într-o piața a muncii alunecoasă și instabilă, așa cum este ea acum în România, e important să gândești înaintea angajatului să-i anticipezi mișcările, planurile și nevoile până la urmă că să îl păstrezi în companie odată ce ai investit enorm în formarea lui. Felul în care le
vorbeșți oamenilor contează enorm. Românii încă sunt fragili iar un plus iți aduce un manager care înțelege că până la urmă totul se reduce la mesajul pe care îl transmite, iar cu cât e mai agresiv, cu cât tonul e mai nepotrivit, cu atât cresc șansele ca cel pe care l-a format luni sau ani la rând – să plece. Uneori mediul în care iți desfășori activitatea contează mai mult decât 200 sau 300 de euro în plus la salariu. Oamenii iți fac business-ul. Tu doar aduci un aport în ceea ce privește viziunea.

Ca și concluzie, cred că generația X, Y, Z devine din ce în ce mai pretențioasă pentru că poate mai mult. Și noi, și ei știu asta. Își doresc bani, dar nu în orice condiții. Cred că își doresc mai mult să simtă că își aduc aportul real la ceva BIG. Ei nu sunt roboți, cum erau părinții noștri în fabricile industriale, ei sunt The Master Mind care creează roboți.

Care e viziunea ta asupra mediului IT de business din România ? Cum vezi evoluția lui?

Evoluția o dă Asia, America, o parte din Europa…. România nu o va oferi curând pentru că nu suntem jucători de primă linie. Deocamdată suntem rezerve pentru că nu excelăm la capitolul produse proprii. Corporațiile mari încă vin aici pentru a dezvolta centre de cost, respectiv livrare de forță bună de muncă, la costuri mai mici decât în vestul Europei, chiar dacă exportăm doar servicii IT. Noi suntem în schimb executanții perfecți, dar cu timpul vom  crește. Și am încredere că vom crește ușor în următorii ani, însă nu vom excela. E ca la teatru: unii stau în culise, alții și-au luat bilete în față, alții în spate, însă până la urmă toți sunt conectați la ceea ce se întâmplă pe scenă. Cât timp suntem privitori și acceptăm ce ne oferă regizorul primim exact cât am plătit pe bilet. Miza e când începi să iți scrii propria piesă și să o promovezi la altă scară. Să înveți să fii mai vizibil decât o sală de 22 de locuri…..

Văd mediul de IT că pe o livadă în care s-au sădit copacii și e nevoie încă de experți că să îi ajuți să se dezvolte. Rădăcinile sunt cele care în final iți dau fructul. Dacă te asiguri că sunt zdravene ai toate șansele să exporți un produs grozav sau să îl oferi țării tale la prețul corect. 

Am fost implicat în licitații globale, având acces la salariile oamenilor din tări mult mai dezvoltate decât România, iar spre surprinderea mea, salariile inginerilor din România sunt mai mari decât cele alor inginerilor din Portugalia, Spania și sudul Italiei, iar asta face ca țară să nu mai devină competitivă din perspectiva costurilor. Migrația oamenilor de la o companie la alta după nici 2 ani și măririle salariale de 2 ori pe an, sunt factori care contribuie puternic, dar sunt încrezător că o să găsim soluții, să ajungem în prima linie, indiferent de costuri.

Împărtășind din experiența personală, ce sfaturi ai avea pentru tinerii antreprenori români?

Să aibă scopuri. Să înceapă cu cele mici, tangibile, dar care duc, pas cu pas, la realizarea unui scop măreț.

Să se trezească cu o oră mai devreme, că să „aibă” mai mult timp. Să fie constanți în ce fac, și să nu renunțe la primele obstacole. Ele apar că să te învețe lecții și niciodată doar că să te încurce și atât.

Să-i ajute pe cei care le cer ajutorul. Să nu țină nimic doar pentru ei, nici măcar lecțiile.

Să muncească mult, dar eficient. Așa încât să aibă energie pentru ce contează cu adevărat – familie, prieteni, emoții, experiențe personale.

Să aibă ambiții și motivații personale, să își găsească muze și inspirație, și când le e greu, să își amintească de ce au început. Sună ca un clișeu, dar e atât de adevărat… E ca o gură de apă în deșert. Te ajută să continui, nimic mai mult.

Să uite de capra vecinului. Uneori e atât de folositoare! Noi nu spunem ce facem, ne chinuim singuri, suntem conduși de frici, ne îngropăm în credite, nu avem curaj. Aș vrea să am acum milioane de euro în cont și să pot să ofer sfaturi. Dar nu îi am, însă cred că până la urmă curajul de a risca atunci când ești cuprins de cele mai groaznice temeri legate de eșec te face mai puternic. Pe mine m-au inspirat povești de viată și am decis să merg mai departe pentru că am văzut oameni fericiți. Asta le doresc și asta îi sfătuiesc: să caute oameni fericiți. Ei pot să fie și inspirație.

(Birou mobil – la un hotel oarecare)

Share Post
Written by
No comments

Sorry, the comment form is closed at this time.